Ioan 1-3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Întruparea Cuvântului

1 La început era^(A) Cuvântul, şi Cuvântul era cu^(B) Dumnezeu, şi^(C) Cuvântul era Dumnezeu^(D). ² El^(E) era la început cu Dumnezeu. ³ Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. ⁴ În El^(F) era viaţa, şi^(G) viaţa era lumina oamenilor. ⁵ Lumina^(H) luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. ⁶ A^(I) venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. ⁷ El^(J) a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. ⁸ Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. ⁹ Lumina^(K) aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume^(L). ¹⁰ El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. ¹¹ A venit la ai^(M) Săi, şi ai Săi nu L-au primit. ¹² Dar tuturor^(N) celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; ¹³ născuţi^(O) nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. ¹⁴ Şi^(P) Cuvântul S-a făcut trup^(Q) şi a^(R) locuit printre noi, plin de har^(S) şi de adevăr. Şi noi am^(T) privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. ¹⁵ Ioan^(U) a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce^(V) vine după mine este înaintea mea, pentru că^(W) era înainte de mine’. ¹⁶ Şi noi toţi am primit din plinătatea^(X) Lui şi har după har; ¹⁷ căci Legea^(Y) a fost dată prin Moise, dar harul^(Z) şi adevărul^(AA) au venit prin Isus Hristos. ¹⁸ Nimeni^(AB) n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul^(AC) Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

Mărturia lui Ioan Botezătorul

¹⁹ Iată mărturisirea^(AD) făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?” ²⁰ El a mărturisit^(AE) şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. ²¹ Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie^(AF)?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul^(AG)?” Şi el a răspuns: „Nu!” ²² Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?” ²³ „Eu”, a zis^(AH) el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a^(AI) zis prorocul Isaia”. ²⁴ Trimişii erau din partea fariseilor. ²⁵ Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?” ²⁶ Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu^(AJ) botez cu apă, dar^(AK) în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi. ²⁷ El^(AL) este Acela care vine după mine şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui.” ²⁸ Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara^(AM)[a], dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Mielul lui Dumnezeu

²⁹ A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul^(AN) lui Dumnezeu, care^(AO) ridică păcatul lumii! ³⁰ El^(AP) este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine’. ³¹ Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru^(AQ) aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” ³² Ioan^(AR) a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. ³³ Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se este Cel ce^(AS) botează cu Duhul Sfânt’. ³⁴ Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

Cei dintâi ucenici

³⁵ A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui. ³⁶ Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată^(AT) Mielul lui Dumnezeu!” ³⁷ Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus. ³⁸ Isus S-a întors şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: Învăţătorule), unde locuieşti?” ³⁹ „Veniţi de vedeţi”, le-a zis El. S-au dus de au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea. ⁴⁰ Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus era Andrei^(AU), fratele lui Simon Petru. ⁴¹ El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă Hristos). ⁴² Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu^(AV) te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă Petru). ⁴³ A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip^(AW). Şi i-a zis: „Vino după Mine”. ⁴⁴ Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru. ⁴⁵ Filip a găsit pe Natanael^(AX) şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise^(AY), în lege, şi prorocii^(AZ): pe Isus din Nazaret^(BA), fiul lui Iosif.” ⁴⁶ Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret^(BB)?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip. ⁴⁷ Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu^(BC) adevărat un israelit în care nu este vicleşug”. ⁴⁸ „De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin”. ⁴⁹ Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu eşti^(BD) Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul^(BE) lui Israel!” ⁵⁰ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” ⁵¹ Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum^(BF) încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului”.

Nunta din Cana

2 A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana^(BG) din Galileea. Mama lui Isus era acolo. ² Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui. ³ Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin”. ⁴ Isus i-a răspuns: „Femeie^(BH), ce^(BI) am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul^(BJ).” ⁵ Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice”. ⁶ Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după^(BK) obiceiul de curăţire al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. ⁷ Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă”. Şi le-au umplut până sus. ⁸ „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului”. Şi i-au adus. ⁹ Nunul, după ce a gustat apa^(BL) făcută vin (el nu ştia de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, ştiau), a chemat pe mire ¹⁰ şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun, dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum”. ¹¹ Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a^(BM) arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El. ¹² După aceea, S-a pogorât la Capernaum, împreună cu mama, fraţii^(BN) şi ucenicii Lui şi acolo n-au rămas multe zile.

Izgonirea vânzătorilor din Templu

¹³ Paştele^(BO) iudeilor erau aproape şi Isus S-a suit la Ierusalim. ¹⁴ În Templu a găsit^(BP) pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând jos. ¹⁵ A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi din Templu, împreună cu oile şi boii, a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. ¹⁶ Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa^(BQ) Tatălui Meu o casă de negustorie.” ¹⁷ Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna^(BR) pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine”. ¹⁸ Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce^(BS) semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?” ¹⁹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi^(BT) templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica”. ²⁰ Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” ²¹ Dar El le vorbea despre^(BU) templul trupului Său. ²² Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au^(BV) adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.

Isus şi cei ce cred în Numele Lui

²³ Pe când era Isus în Ierusalim, la Praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea. ²⁴ Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. ²⁵ Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El^(BW) Însuşi ştia ce este în om.

Isus şi Nicodim

3 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. ² Acesta^(BX) a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni^(BY) nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este^(BZ) Dumnezeu cu el”. ³ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă^(CA) un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. ⁴ Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” ⁵ Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă^(CB) nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. ⁶ Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh. ⁷ Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou’. ⁸ Vântul^(CC) suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” ⁹ Nicodim I-a zis: „Cum^(CD) se poate face aşa ceva?” ¹⁰ Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri? ¹¹ Adevărat^(CE), adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut, şi voi^(CF) nu primiţi mărturia noastră. ¹² Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? ¹³ Nimeni^(CG) nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

Şarpele de aramă

¹⁴ Şi^(CH), după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie^(CI) să fie înălţat şi Fiul omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa^(CJ) veşnică. ¹⁶ Fiindcă^(CK) atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ¹⁷ Dumnezeu, în adevăr, n-a^(CL) trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ¹⁸ Oricine^(CM) crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. ¹⁹ Şi judecata aceasta stă în faptul că^(CN), odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine^(CO) face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. ²¹ Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul

²² După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi^(CP) boteza. ²³ Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim^(CQ), pentru că acolo erau multe ape, şi^(CR) oamenii veneau ca să fie botezaţi. ²⁴ Căci^(CS) Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă. ²⁵ Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire. ²⁶ Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre^(CT) care ai mărturisit tu iată că botează şi toţi oamenii se duc la El”. ²⁷ Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi^(CU) decât ce-i este dat din cer. ²⁸ Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu^(CV) sunt eu Hristosul, ci sunt^(CW) trimis înaintea Lui. ²⁹ Cine^(CX) are mireasă este mire, dar prietenul^(CY) mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui, şi această bucurie, care este a mea, este deplină. ³⁰ Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. ³¹ Cel ce^(CZ) vine din cer este^(DA) mai presus de toţi; cel ce^(DB) este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce^(DC) vine din cer este mai presus de toţi. ³² El mărturiseşte ce^(DD) a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui. ³³ Cine primeşte mărturia Lui adevereşte^(DE) prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. ³⁴ Căci^(DF) Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu^(DG) măsură. ³⁵ Tatăl^(DH) iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. ³⁶ Cine^(DI) crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”